Pornesc de la premisa urmatoare: avem nevoie de eroi! Avem nevoie de eroi la care sa ne raportam, a caror idei de succes sa le imitam (eventual sa le imbunatatim) - oameni pe care, fara sa-i venerem, ii admiram si ne dorim sa devenim ca ei. Sunt personaje cu puteri fenomenale, cu viziune X, pot zbura, pot sa arunce flacari pe nari... sunt EROI!!!Cand eram copil eroii mei erau Teenage Mutant Turtles Ninja. Imi doream masti, eventual sa ma vopsesc in verde, visam sa stiu tot felu de scheme de karate si jiu-jitsu si toate celelalte arte martioase, imi placea pizza, ma cataram, speram sa ne mutam in canal... Am crescut putin si l-am descoperit pe Batman. Tipu asta (care ziua era Bruce Wayne, un miliardar om de afaceri) era extraordinar! Avea tot soiu de gadget-uri absolut superbe, avea o masina care il face si pe nea Jiji sa-si muste pumnii de ciuda, avea avion... La putin timp dupa el am dat nas in nas cu seria James Bond (aia cu Sean Connery). Ala super-erou! Vrajea femeile... numa se uita asa, putin mai dintr-o parte si picau! (A propos - cine s-ar fi gandit la ironia asta: un personaj 100% BRITANIC - James Bond - jucat de un SCOTIAN intr-o productie AMERICANA!!!). De lupte, aventuri, explozii, sarituri, impuscaturi... nici nu mai pomenesc!
Cativa ani mai tarziu - am dat si eu cu capu de liceu! Acolo am descoperit alt gen de erou - tipii de-a 12-a! Mai ales unu, Silviu! Maaama, ala era genial! Arata bine, era super-cool, se imbraca beton, spunea tot felu de chestii destepte, se purta de parca i se falfaia de toata lumea si mai ales avea CIOC (asta era cel mai de pret lucru in ochii mei - n-am avut parte de bucuriile lamei decat tarziu in viata).
Ba! se sculara masele sa-si salute eroul!!!
Pe la jumatatea liceului am intrat printre cei cool - si atunci noul erou a fost Puya, La Familia. Asta era curentul - hip-hop! Dar m-am apropiat de falcultate si atunci, invatand din greu (ma rog, nu ca as fi avut de tocit formule - doar ma indreptam spre jurmalism) am facut cunostinta cu omul Marin Preda - si m-a fermecat. Domnule, cum putea asta sa scrie! Ma simteam prezent - acolo - in mijlocul actiunii! Simteam si vedeam tot ce simtea si vedea personajul, imi venea sa-l bat usor pe umar si sa-i zic o sa treaca!!! Miroseam iarba si salcamii alaturi de el - ascultam fluieraturile si zgomotele strazii de la fereastra lui! Asta - mi-am zis - va ramane de-a pururi!
In faclutate mi-am gasit pe altcineva - un profesor. Putin mai batranel, dar foarte simpatic. Poet de felul lui, si nitel boem (ceea ce spune totul) avea un har de a ne vraji la cursuri... Ne povestea despre carti, despre mituri, folclor, Phoenix (formatia, nu specia de pasare rara sau prajitura cu acelasi nume), Nichita Stanescu, Dimitrie Stelaru, istorie, presa, Imperiul Otoman si Ataturk. Era tipul de profesor aproape de sufletul studentului - om care venea si te intreba ce mai faci si apoi incepea sa povesteasca o zis si Nichita... Dar si facultatea s-a terminat - si cu ea lista mea de eroi.
Cine sunt astazi eroii nostri? Cine reuseste sa ne mai impresioneze? Suntem atat de auto-suficienti incat sa nu mai avem nevoie de eroi (fie reali, fie imaginari)? Sau, poate, nu mai exista eroi? Ultimul erou sa fi murit la revolutie? Sau... eroul - sunt eu! (He he - asta chiar ca e o forma rasata de narcisism:)
Monumentul eroilor de la Paulis, Arad
5 comments:
mah bogdi sa sti k mai impesionat cu chestia asta a ta e chiar misto.te cunosc de cv timp de la munka dar fara sa vb de job unde si acolo putine is zilele in care nu vi la mn cu cv traznit sau cv ce sa imi dea de gandit cateva ore deci nu stiu cat timp o sa mai tina chestia asta numita Delphi dar eu sper sa ne intelegem la fel.Ce vroiam sa iti zic eroul meu din copilarie era 'rafaelo' imi placea mie costumatie lui.O ZI BUNA SA AI :*
mah bogdi am uitat sa ma si semnez dar noh is io pruncu lu Sasu al mare
deci vad ca e la moda faza cu mai impresionat pana la corazon si inapoi,doar ca tu cunoscandu-ma pe mine de ceva anisori buni stii ca n-o voi face!si dc?pt ca eu am stiut dintodeauna ce-ti poate capu(poate prea mult:)))da oricum,faza cu eroii e deja aburita,noi cei care am mai avut copilarie am avut eroi,eu una pe sailor marte (cea mai tare!!!!),dar acuma cand zici de eroi poti primii 2 rasp : jiji beeeecali sau ceva pers din jocurile de pe net...asa ca eroii ni facem singuri si fff bine zis noi tre sa ne fim proprii nostrii eroi!
Deci, asta e printre cele mai simpatice posturi de pe blog, poate pentru ca mereu simt si eu o nostalgie pentru trecut (mai ales pentru cel pe care nu l-am trait, infaptuit din franturi de carti, filme, melodii, melancolie pentru locuri pe care inca nu le-am vazut si lucruri care in ca nu s-au intamplat). Sa le luam pe rand, eroi din copilarie - hmm, daca ar reusi omul sa devina asemenea eroilor sai - iti dai seama ce util ti-ar fi la servici cu viziune X, cu abilitatea de a zbura, flacari pe nas (asta nu cred ca ar fi vazuta cu ochi buni, sincer... La mine Sailor Moon, of course, (funny enough, chiar Sailor Marte imi placea si mie, bruneta, cu tocuri si un pic mai dura/desteapta decat celelalte ortace), imi place sa cred ca ar fi iesit onorabil dintr-o lupta cu Teenage Mutant Ninja (desi, politically correct ar fi sa le denumesti acum Genetically Challenged Young Adults Ninja). Next, Batman - permite-mi sa-ti aplaud alegerea! Dintre toti eroii de benzi desenate deveniti eroi de desene animate/filme, Batman era si cel mai cool - adica nu-si purta lenjeria peste haine (yeah, I'm talking to you, Superman) si masca lui nu era o pereche de ochelari o tunsoare pe mijloc (if only that would work...cum as mai fi incercat la orele de mate...), plus ca era cel mai dark and misterious. James Bond - intradevar, fantezia oricarui barbat -> masini, femei, erou de actiune la costum impecabil, I can understand (desi-l prefer pe Brosnan). Si aici vad ca ai trecut din virtual in realitate, la eroii de langa noi, cei la care aspiram si care ne inspira cu adevarat pentru ca nu sunt atat de imposibil de atins. Am avut si eu norocul sa cunosc cativa oameni care s-ar integra cu usurinta in tiparul de erou creionat de tine, unii au trecut mai departe dupa ce si-au impregnat amprentele in mentalitatea mea in timp ce pe altii inca ii am in jurul meu. Cine ne sunt astazi eroii? Presupun ca depinde de fiecare sa si-i caute (din fericire eroii pot trai la infinit...) in masura in care ei oricum oglindesc ceea ce admiri, cine esti si ce set de principii te ghideaza. Probabil ca trecerea timpului ii coboara insa de pe piedestal (pe unii mai abrupt decat pe altii) pentru ca incepem si noi sa stim prea multe (ignorance is bliss) si ne cam inneaca lucrurile cotidiene...Mai apar ei, eroii, asa, fantomatici, pe cate-un blog razlet si apoi se retrag in fanteziile altui visator...
Deci, asta e printre cele mai simpatice posturi de pe blog, poate pentru ca mereu simt si eu o nostalgie pentru trecut (mai ales pentru cel pe care nu l-am trait, infaptuit din franturi de carti, filme, melodii, melancolie pentru locuri pe care inca nu le-am vazut si lucruri care in ca nu s-au intamplat). Sa le luam pe rand, eroi din copilarie - hmm, daca ar reusi omul sa devina asemenea eroilor sai - iti dai seama ce util ti-ar fi la servici cu viziune X, cu abilitatea de a zbura, flacari pe nas (asta nu cred ca ar fi vazuta cu ochi buni, sincer... La mine Sailor Moon, of course, (funny enough, chiar Sailor Marte imi placea si mie, bruneta, cu tocuri si un pic mai dura/desteapta decat celelalte ortace), imi place sa cred ca ar fi iesit onorabil dintr-o lupta cu Teenage Mutant Ninja (desi, politically correct ar fi sa le denumesti acum Genetically Challenged Young Adults Ninja). Next, Batman - permite-mi sa-ti aplaud alegerea! Dintre toti eroii de benzi desenate deveniti eroi de desene animate/filme, Batman era si cel mai cool - adica nu-si purta lenjeria peste haine (yeah, I'm talking to you, Superman) si masca lui nu era o pereche de ochelari o tunsoare pe mijloc (if only that would work...cum as mai fi incercat la orele de mate...), plus ca era cel mai dark and misterious. James Bond - intradevar, fantezia oricarui barbat -> masini, femei, erou de actiune la costum impecabil, I can understand (desi-l prefer pe Brosnan). Si aici vad ca ai trecut din virtual in realitate, la eroii de langa noi, cei la care aspiram si care ne inspira cu adevarat pentru ca nu sunt atat de imposibil de atins. Am avut si eu norocul sa cunosc cativa oameni care s-ar integra cu usurinta in tiparul de erou creionat de tine, unii au trecut mai departe dupa ce si-au impregnat amprentele in mentalitatea mea in timp ce pe altii inca ii am in jurul meu. Cine ne sunt astazi eroii? Presupun ca depinde de fiecare sa si-i caute (din fericire eroii pot trai la infinit...) in masura in care ei oricum oglindesc ceea ce admiri, cine esti si ce set de principii te ghideaza. Probabil ca trecerea timpului ii coboara insa de pe piedestal (pe unii mai abrupt decat pe altii) pentru ca incepem si noi sa stim prea multe (ignorance is bliss) si ne cam inneaca lucrurile cotidiene...Mai apar ei, eroii, asa, fantomatici, pe cate-un blog razlet si apoi se retrag in fanteziile altui visator...
Post a Comment