Handbag
Nu e nimic mai induiosator decat o reclama. Nu ma refer la imaginea alaturata - ma refer la reclame-reclame! La publicitate - ca e televizata, radiofonata, printata... ma induioseaza. Ma transform instantaneu in copilas - imi vine sa ma arunc la pamant si sa nu ma misc pana ce nu capat pulverizatorul de aburi ce scoate chiar si cele mai ascunse pete din mochete, canapele si perdele! (Sansa mea e ca reclamele au darul de a se succeda intr-un ritm atat de alert incat, nestatornic cum ma stiti, abia apuc sa declar vesnica adoratie unui brand - ca inima mi-e furata de altul).
De fapt - daca e sa fiu sincer nu atat produsele ma fura cat atmosfera! Sunt cucerit de serenitatea vietii din reclame. Toate familiile lucreaza cam 7,5 secunde pe saptamana intr-un birou nou-nout - dupa care se urca intr-o masina cat un transatlantic (in care cele mai simple dotari sunt o partie de ski si cascada Niagara) si se intorc intr-o casa stralucitoare (sau proaspat curatita in vreo doua batai din palme si o fluieratura) unde ii asteapta doi-trei copii frumosi si destepti. Masa e gata aranjata, iar dinspre frigider si aragaz se aud zgomote: rumene, proaspete si nerabdatoare, bucatele isi fac auzita prezenta. Iar dupa masa farfuriile isi iau picioarele la spinare si top! sub dus, se spala si se curata dupa care se ordoneaza, ascultatoare, la locul stabilit.
Distractia de fapt abia acum incepe: vremea e tanara si asa e si femeia de afaceri! Gata sa ia viata (de noapte) in piept sare sprintena in prima rochie ceva mai lejera ce sa intampla sa atarne prin preajma - isi arunca in gluma un strop de rimel - si e pregatita! Pretendentu, mai frumos ca un june-prim, o astepata cu un buchet de saratele si o sticla de apa minerala - IT'S PARTY TIIIIIME!!!!!!!!!
Orice reclama are nitel parfum de fruct oprit, de marul acela pe care ti-l doresti - chiar daca nu ai nevoie de el! Probabil prima reclama (si cea mai de succes) a fost performata de Diavol insusi! Cata abilitate, ce vorbe mestesugite, cat rafinament... a semanat indoiala - care a dat nastere nevoii si... iata-l pe Adam cumparand un produs care avea sa-i aduca moartea! Cred ca visul oricarui copywriter e sa-i ajunga Necuratului baremi pan la varfu cozii! E ca si cum i-ai vinde unui condamnat la moarte streang si sapun! Ce mai promotie!
Visez sa ajung ziua cand filmele nu vor mai fi intrerupte cu reclame la guma de mestecat si dero, dupa care sa fiu avertizat ca alcoolul dauneaza grav sanatatii! De ce dupa o reclama la Ol' Jack suntem avertizati ca tutunul poate ucide? Cine e mastermind-ul din spatele ambiguitatii din publicitate? Si, mai ales, de ce nu se face o reclama cara sa tina cat o telenovela si care sa fie intrerupta cu episoade din Seinfeld?
4 comments:
Ciocolom :)
Cred ca ti-ai dat seama cine sunt (iar de nu, pan' la urma, candva tot vei afla :))... sapt trecuta am primit linkul blogului de la Dani si azi am avut timp sa-l check-uiesc. Fain! Vad ca nu ti-ai schimbat stilul si e bine. Si eu am blog, dar pe yahoo, si nu cred ca ai intelege prea mult, doar dc intre timp ai invatat magyarul :)
Faina poza cu voi. Thake care. bye
Take care :)
Homs :)) ... eu nu vreau sa-ti distrug acum universul imaginatilor tale... dar... daca i-mi aduc bine aminte... nu a fost intradevar un mar ceea ce a oferit Satana la muierea lu' Adam... de fapt nici nu scrie CE fruct a fost.. doar ca a fost fructul interzis... prohibited fruit, ya know ;) ... dar si asa ne-a tras-o, pt ca altfel si acum eram in rai... e vina LOR, a femeilor :)))
Deci te fascineaza lumea magica a publicitatii: cele mai frumoase minciuni de pe piata, impachetate grijuliu cu un ambalaj lucios si o funda rosie in varf...Who could rezist?! Imi place transpunerea baietelului inocent care "se arunca la pamant" sub presiunea dorintelor pe care nici nu stia ca le are dar care acum ii coplesesc imaginatia efervescenta - cine nu ajunge in starea asta de vulnerabilitate in fata unui pulverizator de aburi bun?! sa fim cinstiti...As obiecta la ideea de 3 copii in reclame - preferabil sa fie 2: un baiat si o fata (sa nu se supere nimeni) iar portretului femeii i-as adauga mentiunea ca sigur are tipa in geanta ei un recipient de detergent (de haine/de vase, whatever strikes your fancy) ca nu stii cand te intreaba cineva ce folosesti acasa. Ma distreaza ca pretendentul apare cu un pachet de saratele si o sticla de apa minerala (?!), acuma criza-criza dar nici chiar asa...he was a wild one...:), plus ca o cale mai sigura spre domnisoara ar fi fost ciocolata, ceva dulce, everyone knows that! Asa, ca si industrie, advertisingul are intr-adevar ceva diabolic in esenta sa, poate si din cauza faptului ca se bazeaza pe manipulare iar scopul final este "Sell, sell, sell!" dar in ciuda aversiunii mele pt tot ce inseamna in general reclama pot sa apreciez acele cateva spoturi facute inteligent si cu un strop de umor (smart and funny always gets me). Am avut un curs la faculta despre comunicare in mass-media si e interesant sa afli mici chestiutze de genul ca nu intamplator sonorul TV e mai tare cand e reclama fatza de cum era in timpul filmului pe care-l urmareai sau coincidenta (not so much) ca multe posturi dau publicitate in acelasi timp etc. si ce putine lucruri sunt intamplatoare intr-un domeniu atat de frivol. Dar, la toate astea, o concluzie optimista: ne aflam acum in era downlodarilor de pe Internet - reclama devine optionala (asta daca nu dai de plasari de produse in cadrul filmului/serialului, atunci chiar ca nu mai ai scapare) si te poti uita linistit la Seinfeld fara sa te intrerupa imaginea vreunui reprezentant bancar imbracat in zana maselutza...
Post a Comment