Istoria Neamului - Pagini alese

Chipul lui Decebal - sat Dubova, Mehedinti


Revin cu un articol despre Romania - azi nitica istorie veche, veche de tot, de pe vremea cand se imperechea Istrul cu Dunarea si Dochia se cobora de pe columna in chip de Badea Cartan!

Unul din miturile comuniste cele mai raspandite (ca sa evitam cuvantul minciuni) despre cei mai viteji si mai drepti dintre traci e cel in care fecioara Dochia, adevarata fiica a lui Burebista, era atat de frumoasa si bogata de i s-a dus buhu pana hat departe, peste sapte postii, pan la hraparetu si infioratorul capcaun Traian - care imediat si-a dorit-o ca soata. Zis si facut - hidosenia (pe numele de fata Marcus Ulpius) a incalecat pe un balaur - si in fruntea a douasprezece legiuni de demoni a venit de-a siluit-o prin toate motelurile carpato-danubiano-pontice - dupa care i-a furat salba de aur de la gat si diadema din frunte, a lasat-o purtand-i copilul (unu Vlah pre numele-i) si dus a fost!

Ma cutremur si acum amintindu-mi vocea innecata in lacrimi a tovarasei invatatoare care ne povestea despre vitejia lui Decebal - cel ce a preferat sa se sinucida mai degraba decat sa cada viu in mainile dusmanilor sai (asta dupa ce a acceptat, in genunchi si cu capu-n nisip, o pace care si pana azi i-a adus porecla de tradator si lozinca cine-a tras in noi/101-102).


Arta mesterilor daci

Dar sa o luam cu inceputul - sa analizam motivul (in criminalistica e mobilul) pentru care Imperiul Roman ar fi avut nevoie sa ocupe un teritoriu atat de salbatic si de necivilizat ca cel locuit daci, tyrageti, apulli, bessi, buri geti, odrisi si inca vreo doua trei neamuri, care, laolata, au capatat denumirea generica de geto-daci. Ei bine, de vreme ce motorul in patru timpi nu avea sa se inventeze decat peste vre-o mie si opt sute de ani devine destul de evident ca romanii nu prea aveau ce face cu petrolul de la Ploiesti - asa ca urmatorul motiv ramane aurul. Aur care abunda pe la curtea lui Decebal - nu neaparat multumita exploatarii de la Brad sau Rosia Montana (Alburnus Maior) - ci multumita raidurilor de prietenie pe la sud de Istru, si dincolo de Panonia - si in general cam pe oriunde era ceva de furat, ars si violat. Acesta ar fi al doilea motiv (nitel inrudit la urma urmei - nici granitele Imperiului Roman nu au fost scutite de autocarele cu suporterii Hooligets - deci s-ar putea spune ca a fost o tentativa de recuperare) care a dus la cele doua intreprinderi istorice ale (re)numitului Traian.

Trebuie sa recunoastem: cel putin in materie culinara Traian ne-a facut, fara indoiala, un bine! Incerc sa imi imaginez un meniu de genul friptura de barza pe varza, sote de mazare cu copita de manz si viezure la protap! Miaaam! Intr-un articol viitor voi privi ceva mai indeaproape primul dintre cele doua conflagratii ce au dus la anexarea provinciei Dacia.