Bai, ai fi tu mandru - da te irosesti aci - sa vezi fete frumoase in Romania!!! (Marcel Iures catre Colin Farell, scena taiata mai tarziu la montaj)
Din cand in cand Hollywood-ul reuseste sa mai scoata cate un film impanzit de celebritati dar in care story-ul e important, nu actorii. Unul din aceste filme e Hart's War (Razboiul lui Hart) - recomandarea mea din aceasta saptamana.
Starurile din aceasta productie sunt Colin Farell, Bruce Willis si Marcel Iures (bine, Marcel Iures e star mai mult in Romania - in America e un personaj exotic, cu accent interesant), plus inca unu-doi considerati esalon secund.
Story-ul in sine are de a face mai putin cu cel de-al Doilea Razboi - filmul incearca sa descrie viata ofiterilor americani dintr-un lagar nazist. Ideea principala a filmului e ca oriunde se formeaza o noua comunitate (chiar si in inchisoare) membrii comunitatii raman cu aceleasi conceptii/prejudecati/interese/pareri. Si pentru a sublinia acest aspect - exista o poveste secundara care subliniaza puternicile aversiuni fata de negri - chiar in lagar detinutii albi refuzau sa stea in aceleasi celule cu nigger-ii. (La drept vorbind, aici s-a pierdut nitel din coerenta - regizorul a vrut sa faca prea mult intr-un timp prea scurt - dar un inceput de discutie a oferit - suntem chiar atat de imbatati de propriile idei incat nu mai conteaza pierderea libertatii atat timp cat ne pastram conceptele invechite? pare el sa ne intrebe).
Hmmm, cam bate Oradanu azi...
Marcel Iures face un rol cu adevarat exemplar - personajul sau, Colonelul Werner Vieser, e comandantul lagarului - si e probabil cel mai credibil din intreaga suita de personaje jucate de el in US. E sobru, echilibrat, stie sa se impuna cand este cazul, cu un soi de superioritate in priviri si o gestica egala, ordonata - totul sugereaza stilul prusac (sau cel putin cliseul in care e incadrat un ofiter german din timpul razboiului).
Hart's War e un film pentru care merita sa-ti piezi o ora jumate in fata televizorului/monitorului. Nu e doar un alt film despre cel de-al Doile Razboi Mondial, e un film bine regizat, bine montat, cu replici inteligente, reale (e aproape complet lipsit de stilul teatral - vezi cazul A Few Good Men - I want the truth!) - totul sugereaza une mis en scene veritabila a unei parti destul de ascunse a comportamnetului oricarui om. Interesant e ca te face sa te raportezi destul de precis, un prieten de-al meu imi spunea pai si bunicu, o fost sapte luni prizonier la rusi, langa Volga, da nu-i lasau pe tigani la ei in cocioabe!!!
Dar motivul principal pentru care recomand acest film e pentru ca in acest film moare Bruce Willis! Da, da - ati auzit bine - la finalul filmului, intr-o scena rapida si neasteptata, Bruce Willis moare!!!
Fratilor (si acum ma adresez nostalgicilor care, ca mine, au vizionat Die Hard 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 si 8... sute) dupa indelungi asteptari l-au impuscat pe Bruce Willis! Nu e gluma, nu e minciuna! E filmul in care moare Bruce Willis!!! Il impusca in cap, pica jos - si moare! Gata!!!!
4 comments:
era cazu sa mai dea si Bruce Willis ortu' popii, k prea incordat e in toate filmele:)
ca da-l in f****e ca si pe bolovanu' asta care-ti impoaie mintea in fiecare zi lucratoare la 11:30 ora Romaniei ;)... sa mai moara si ala in vreun film ca prea aminteste a Methusalem...
Deci ajunsesi la filme si te-ai pus sa recomanzi fix unul despre razboi. Nu l-am vazut - o sa remediez situatia and it better live up to all your praises. Buna ideea sa divulgi ca Bruce Willis moare la final - cui ii trebuie suspans anyway?! so overrated...- dar tocmai avand in vedere Die Hard (film de asemenea foarte profund si bine documentat istoric, toate cele 67 de parti - am o banuiala ca Bruce Willis inca mai filmeaza continuari la el in pivnita...)cred ca se va face si un Hart's War:Reloaded, in care va reiesi ca de fapt n-a murit si se intoarce pt razbunare. Contrapropunere de film: "La vita e bella"(1997) a lui Roberto Benigni, o perspectiva deosebita privitor la experienta dintr-un lagar nazist, cu accente bitter-sweet.
OK, am vazut filmul...Ufff...Urata treaba razboiul dar ideea filmului chiar a fost interesanta - da, merita sa pierzi (chiar) 2 ore in fata TV, Bogdi. Multe elemente de analizat, de la mica lor societate formata in cadrul lagarului, pe grad militar sau rasa (lagar, lagar dar nu haos!), la felul in care Vieser/Iures se distra asmutindu-i pe unul impotriva celuilalt pentru propria distractie dar si entertainment-ul de care se bucurau POW's - filmuletze cu aerobic nemtesc ilustrat de niste blonde si teatrul improvizat - ei, ce-ar mai visa la asemenea conditii detinutii de la Guantanamo sau alte baze militare americane pt teroristi...In final, linia rasiala gets blurry si ni se cam planteaza ideea ca de fapt toti au devenit frati in fata dusmanului comun (brothers in arms, cum zice Dire Straits), Vieser realizeaza ca a fost jucat de fapt iar Bruce Willis iese onorabil din toata treaba spalandu-si greselile si atitudinea de "all is fair in war times" cu sacrificiul suprem, fabrica de armament explodeaza si baietii ramasi in lagar ajung acasa cu o poveste buna despre good old fashioned american courage and honor. In realitate, mai degraba cred ca Vieser, umilit si furios de deznodamant, ia-r fi impuscat pe toti cei ramasi in fata lui Willis si il omora abia apoi tocmai ca sa-i refuze privilegiul de a se sacrifica pt ei - era german totusi, nu c-as avea prejudecati dar umbla vorba in targ ca ar fi fost oarecum cruzi tipii astia...Bun filmul, desi recunosc ca mie mi-a placut si "A few good men" - avea atmosfera de anii 90(cea mai buna perioada pt industria filmelor americane, dupa parerea mea.)
Post a Comment