De vreo patru-cinci zile incoace ma tot uit cu gura cascata la TV si imi pare ca subiectul EMO inunda. Am dat si io ca tot necunoscatoru un search pe la vecinu gugal - si iata ce am aflat: Genre of softcore punk music that integrates unenthusiastic melodramatic 17 year olds who dont smile, high pitched overwrought lyrics and inaudible guitar rifts - adica un soi de punk, asa mai softicel - care da bine la adolescenti pentru ca le vorbeste pe limba lor.
E un curent destul de raspandit - si faptul ca unor copii li se pare amuzant pentru mine e OK (cand ma gandesc ca la 16 ani muream si-nviam dupa M&M - rapperu, nu bomboanele) dar se pare ca in Romania avem doua sinucideri atribuite EMO.
Stau sa ma gandesc - oare sa fie muzica/stilul/curentul de vina? Sau poate parintii, pseudo-educatia urbana si anturajul prost ales? Intrebare pentru posterior(itate): poti sa te speli pe maini cu i-am luat calculator si l-am dat la scoala, dar s-a inhaitat cu tot felu...?
2 comments:
copii astia emo,is un ceva de genu,look at me,i`m young and misunderstood and nobady luvs me...sa fim seriosi toti am avut 16 ani,si ca atare toti am fost neintelesi da nam facut o "miscare" din asta...sa speram ca se vor trezi inainte de a fi prea tarziu...
Deci, vad ca ai trecut la chestii serioase, de la Oscar Wilde la emo. In primul rand as vrea sa stiu sursa definitiei tale pentru ca nu se accepta orice ciot de wikipedia, sper ca e de pe Webster online sau Enciclopedia Britannica. Nu stiu in ce masura sunt de vina parintii care-si planteaza copiii in fata TV/calculatorului/tabletei sau pur si simplu ii lasa sa creasca in voia lor ca buruienile, pe langa casa omului, sau societatea tot mai grabita spre o evolutie pe langa care s-ar putea sa fi trecut de mult dupa ultimul semn de stop ignorat, dar mie toata treaba asta emo mi se pare ridicola. Ar putea fi calificata doar ridicola pentru ca in final e un spectacol cu tendinte narcisite - "look at me, I'm dark and depressed and deep and I don't fit in this society because I'm special, but I do also appreciate a good hairgel/hairdye, eyeliner, black nail polish and long walks in the park while looking troubled inside" - daca n-ar indica o evidenta nevoie de atentie. Practic adeptii emo sunt semne ambulante de persoane care vor sa frapeze o societate in care nu se integreaza asa ca incearca sa-si creeze alta pe principiul "nu ma vrei dar nici eu nu te vreau si nici nu am nevoie de tine". Daca esti cu adevarat deprimat sau indiferent nu stai 1 ora pe zi sa te machiezi, inca o ora sa-ti faci unghiile negre (alea cand se ciobesc trebuie sa le refaci imediat ca se observa), inca o ora sa-ti faci parul, inca o ora sa iti alegi tinuta, inca o ora sa iti faci lista cu chestii pe care le urasti/dispretuiesti (e adevarat ca asta nu trebuie sa o faci decat o singura data) dar ideea e ca toate astea sunt foarte time-consuming si sincer, nu prea iti ramane timp sa vegetezi in propria nefericire, sa asculti pe intuneric Francis Cabrel (asta daca esti un emo cu gusturi excelente in materie de muzica). Asa ca eu zic lasa-i sa se bucure si ei ca sunt emo, au un cuvant definitoriu numai al lor ( e si scurt, nu sunt probleme cu spelling-ul la americani)si, cum capitalismul nu rateaza nimic, s-a si valorificat intr-o imensa industrie - muzica si tricouri cu "I hate Britney Spears", asa ca in final e cu final fericit...
Post a Comment