Ba cu oralu, ba ca laureatu!

Subiecte, profesori, copiute, Eminescu, cinciuletzu, pile, emotii, formule si formulari, parinti, interventii, bajbaieli, complicatura, asteptare, Rebreanu, "tin pumnii", alfabetic, liste, Dacia Literara, "pe vremea mea", intrebari ajutatoare, afurisita de literatura!, coridoare, liste... bacalaureat, bacalaureat, BACALAUREAT!!!


Ba-ca-la-u-re-at! Te dor corzile vocale si numa sa pronunti toata enumerarea asta de vocale, care se termina cu o diploma sau (dupa cum devine cazu) o sinucidere! Parca mai prietenos e bacu, mai dragut. Are o sonoritate aparte, are un je ne sais quois care te farmeca. Azi am oralu la romana. Si ai invatat? Apoi, noa, is unele subiecte care nu le stiu, da la bac... te mai descurci! Altfel stau treburile cu BACALAUREATUL! Strigoiul ala cu nume respingator (ptiu! uitata fie-i pomenirea!) parca te intimideaza, te tintuieste cu privirea aia de gheata si gata! te-ai ars, esti terminat, nu mai poti lega o fraza, nu mai stii nici ce ai uitat, contempli tremurand varianta la toamna... ce mai, e groaznic!

As fi curios cum e (ba)Bacu astazi. A mai imbatranit nitel de cand am i-am trecut eu pragul, dar cand eram eu licean era un nene serios, cu carare pe mijloc, mustata si ochelari. Se imbraca tot timpul in costum, un costum nitel cam vechi dar impecabil calcat, camasa alba si o cravata maro, cu dungi si nod mare. Cred ca acum a incaruntit pe la tample si am auzit ca a inceput sa-l cam doara incheieturile de la reumatism. Eu unu l-am cam tratat superficial, dar deep down i-am purtat respect si admiratie - fara sa-mi fie teama de el.

Azi nu mai stiu nimic de el. E doar o perioada de care imi amintesc cu placere, un start al vreunei discutii, nostalgia ultimelor momente petrecute alaturi de colegii din liceu...

De dimineata am vazut o serie de liceeni trasi la chimesa si pantalon cu dunga- si se vedea dupa tenisii noi si buzunarele burdusite ca se indreapta spre liceu. Prima proba, prima intalnire cu examinatorii, primul hop. Te duci semi-increzator in fata profesorului, tragi biletu, te asezi, iti tragi nitel sufletul, arunci o ocheada... and hope for the best! Ce mai pot zice? Din partea mea - numa urari de succes din plin, de profesori cat mai indulgenti si mai tari de auz, de fitzuici adecvate si suflaturi competente!