Traian n-a mai reusit sa-l oprescu pe Sorin

Dupa doua runde castigate la rame in fata doctorelului social-democrat, veselul matelot cedeaza stindardul si nu se mai bucuresti de succes in fieful portocaliu-ros-albastru. Sorin Oprescu a reusit o operatie pe cordul deschis al PDL-ului, ridicand triumfator bisturiul victoriei, iar bleagul de Vasile ramane cu geana umflata, privind nepuntincios la singura optiune ramasa: iar liste, iar senator, iar somn in Parlament.

Orice ar zice analistii, si oricate concluzii ar trage acum partidele din acest exercitiu pentru parlamentare si oricat s-ar sparge in declaratii pesegreii cu realizarile lor - realitatea este aceasta: victoria din capitala nu a fost nici a PSD-ului, nici a doctrinelor, nici a strategiilor si nici a promisiunilor! Victoria este a lui Sorin Oprescu, pitbull-ul care s-a inclestat cu indarjire de beregata primului carmaci al tarii - si nu s-a lasat pana ce nu s-a instalat, cu halat si infirmiere cu tot, in scaunul de prim(ar)-doctor al capitalei. Si mai mult decat atat- infrangerea nu a incasat-o Blaga, sau PDL-ul; si nici macar nu este o infrangere a dreptei - este o infrangere a lui Traian Basescu.

Presedintele ar trebui sa fie acum cu mare bagare de seama. Dupa ce a reusit sa-i induplece pe capitalisti sa-i acorde votul, pentru el si pentru partidelul sau; dupa ce a izbutit sa-l ingenuncheze pe Arogantu de Nastase; dupa ce l-a tarat dupa sine pe Adriean Bordureanu ca sa-i tina locul caldut; dupa ce a trecut cu bine de o tentativa de demitere - carmaciul a inceput sa faca greseli. Se simte invincibil, se vede presedinte ales pe viata - si uita ca intre un mandat si altul mai e de trecut si desertaciunea unui vot! S-o recunoastem - fara Base, acest vas-amiral al flotei PDL-ului, nimeni nu ar fi acordat atatea voturi unui partid relativ obscur, care se mandreste cu personalitati de trista amintire ca Berceanu si somitati ca Elena Udea.

In urma cu 3-4 ani as fi avut mai multa incredere in revenirea popularului; pe vremea cand presedintele-jucator avea consilieri adevarati ca Andrei Plesu sau David Broucher avea sanse reale. Mai nou insa, de cand se bazeaza pe propriu-i spirit (nu ca mitocania si mistocaria nu ar prinde la romani) Base pierde teren, si ceea ce e mai rau - pierde in fata social-democratilor si in fata prostovanului. Mi-l inchipui pe Ion Ilici Iliescu frecandu-si multumit palmele si inchinand cu mama Nina un pahar de slibovita in cinstea gurii spurcate a matelotului.


Personal - m-as incumeta sa dau sfaturi: feriti-va de locomotive. Basescu a avut sansa (unii zic istorica) de a se afla la locul potrivit in momentul potrivit - adica la carma tarii atunci cand intram, cu surle si artificii, in portul UE. A tras dupa el, indarjit si tenace, un partid care in urma cu cativa ani nu avea decat un singur membru de marca: Petre Roman. A avut o strategie politica absoult naucitoare - castiga popularitate si apoi sugruma-ti dusmanii! Ei bine, se pare ca sistemul lui incepe sa-si arate fisurile. Nu neaparat in ceea ce-l priveste pe el personal, dar in mod sigur in ceea ce priveste partidul pe care (pe fata sau nu) il reprezinta. Si rolul sau locomotiva, de vas amiral, de cap de coloana, de... ziceti-i cum vreti, incepe sa paleasca. Asta pentru ca in Romania nu se voteaza doctrine, sau partide sau ideologii - in Romania se voteaza personalitati.

Daca nu era destul de evident - iata, o spun pe fata: sunt simpatizant al PDL-ului. Nu pentru ca sunt foarte de acord cu acest concubinaj al pseudo-fortelor de centru-dreapta, ci pentru ca si eu am fost fermecat de prezenta si hauiala basesciana. Si totusi... am si eu rezervele mele.