Zi-i razboi, si pace! (partea a II-a)

Histria, Dobrogea

Pe cand se odihnea Traian mai tihnit, bucurandu-se de placerile incalzirii prin pardoseala, a termelor si a gulasului (toate inventii romane), Decebal clocea plan maiestru ca sa evite ocuparea tarii si evident suprimarea existentei statului independent Dacia. Ideea lui de baza a fost foarte simpla - indepartarea pericolului de capitala si surprinderea intr-un loc prielnic pentru o capaceala amarnica, sa-i piara pofta lu fiu lu Nerva de aur, miere si tinerei daci.

Zis si facut - Decebal pune saua pe manz si trece Dunarea alaturi de o mana de osteni si de aliati credinciosi - dar nu coboara la Sud ci traverseaza pe gheata spre Dobrogea - unde fostele colonii grecesti erau de vreme indelungata sub stapanire romana, inglobate in provincia Moessia. Ajunsi pe taram roman dacii se pun la ce stiu ei mai bine - batut, pradat, ars, ucis; totul in speranta ca Traian va renunta la urmarire si va da ajutor bravilor colonisti. Planul a decurs destul de bine o perioada - pe de o parte vitejii lui Decebal semanau panica prin castrele romane iar pe de alta parte Traian lasa la o parte joy-stick-ul si isi urneste grosul armatei inspre Dobrogea, lasand balta cucerire si NFS Carbon.

Aceasta actiune a dacilor a intrat in istorie sub numele "diversiunea moessiana" si e exemplul cel mai citat atunci cand se incearca a se dovedi dexteritate lui Decebal in a conduce razboaie si a iesi cu bine din situatii dificile si neasemuita lui pricepere in a intinde curse si mai stiu eu ce alte calitati i-o mai pus Cassius Dio in carca. Privita indeaproape relevanta acestei actiuni e relativ minora. In primul rand mutarea teatrului de operatiuni in Dobrogea nu era decat o amanare a sfarsitului - un adevarat strateg ar fi realizat ca nu se bazeaza pe suficiente resurse umane care sa tina piept unei armate atat de numeroase si disciplinate cum era cea romana - indiferent ca batalia se purta in defileu sau campie arida; iar in al doilea rand planul de baza avea o fisura tehnica si anume nu avea finalitate. Tot ceea ce putea Decebal obtine (in cel mai bun caz) era o amanare timp in care sa isi puna in fuctiune aliantele si sa incerce sa anihileze tabara ramasa in Muntii Hategului, lipsind astfel armata romana de o importanta baza logistica - dar planul a esuat lamentabil - atat in deplasare cat si pe teren propriu dacii au mancat bataie!

Traian s-a deplasat cu o viteza care a surpins fortele daco-gete, ajungand cu o cursa charter direct in miezul actiunii si odata ajuns s-a pus pe fapte! Sageti au zbarnait, spade au lucit si lovit, lanci au suierat si sange a curs! In cateva luni situatia este detensionata - iar in batalia finala de la Adamclisi dacii o iau pe coaja urat de tot si o zbughesc inapoi cu coada-ntre picioare. De bucurie pentru corectia administrata Traian angajeaza un student de la arte sa-i ridice un monument triumfal - monument care si astazi poate fi vizionat in apropiere de comuna cu acelasi nume cu batalia. Monumentul capata numele de Tropaeum Traiani si ne aminteste pana azi (in ciuda opozitiei comuniste) ca romanii nu erau un neam de balauri cu sapte capete si noua cozi ci un popor civilizat care pur si simplu aplicau principiile economice specifice epocii.

In timp ce studentul isi vedea nestingherit de treaba in Dobrogea, razboiul continua. Asta e cruda realitate - vine primavara, pasarelele canta, merii infloresc iar imparatii ies la bataie. Imparatul Traian (caci despre el vorbim) isi continua drumul spre Sarmizegetusa, semanand tot mai adanca spaima in sufletul lui Decebal. Acesta din urma, vazand ca nu-i chip sa-l stavileasca face intr-un final supremul sacrificiu: se ploconeste in fata celui mai puternic si cere, dupa ce ani intregi a facut el regulile, pacea neconditionata. Era (o vom recunoaste) prima victorie efectiva a Romei in fata triburilor de traci nord-dunareni.

Vom analiza conditiile si efectele pacii intr-un episod viitor, dupa care ne vom apropia cu pasi repezi de razboiul final - cel care a insemnat sinuciderea lui... dar nu, nu voi dezvalui nimic! Tubicontiniud!