Totusi cetirea (partea a II-a)

In 1983 a aparut Jurnalul de la Paltinis o poveste extraordinara despre relatia lui Gabriel Liiceanu si a lui Andrei Plesu cu Noica; relatari despre viata lui Noica si mai ales discutiile si discursurile mentorului. Una dintre marile lui idei e cea referitoare la "scoala celor 22 de genii" - un soi de intreprindere majora, la nivel national, ce urmarea identificarea, cresterea si dezvoltarea a 22 de copii cu potential pentru a ridica nivelul cultural al romanilor.

Ideea de la care porneste Noica e urmatoarea: la 22 de milioane de romani e imposibil sa nu se gaseasca stofa de geniu: baremi unu la un milion (ca fraieri 3 la suta se gasesc- ohoo)! Sa facem asadar o scoala in care sa avem grija de ei, sa ii crestem si sa le inmultim cunostintele, sa turnam in ei stiinta si precepere peste poate - iar in final ne vom alege cu o redutabila echipa de savanti, filosofi, muzicieni, matematicieni, istorici, biologi... ma rog care cu ce aptitudini l-a fi inzestrat mamica lui, Natura (nascuta Creatie).

Bine-nteles ca ideea lui Noica a cam ramas de izbeliste, intre altele si din cauza mancatorimii care exista intre proclamatele elite culturale romane, lezate profund de atitudinea maestrului care sugera ca, vezi Doamne, ei nu erau genii ci doar un soi de dascali, ceva mai luminati, buni doar sa praseasca pe tarina gloriei - dar nicidecum sa-i culeaga roadele. (In treacat fie spus aceleasi elite multumeau calduros preaminunatei doamne academician, reper viguros al cercetarii si far stralucitor ce ghida proletarul roman dinspre bezna nestiintei inspre luminisul cunoasterii - dar asta e deja alta poveste).

Oricum, un inceput de discutie ar fi si acesta - pe unde ne sunt geniile (nu doar eroii :))? Sau, hai, nu genii - dar unde ne sunt valorile? Cine ne sunt valorile? Cine poate sa-si indrepte mana si sa indice iata o personalitate? (Da, prea multe intrebari fara raspuns dar mai am doar una): Ce facem cu lastarii de geniu? Trist e ca avem potential - si e dovedit de tot mai multele premii internationale castigate de romani (de la olimpiade pana la Pulitzer, Herder si Palme d'Or) dar cand vine vorba de ansamblu, de a avea o echipa puternica, structurata, determinta sa ridice nivelul Romaniei si al lor personal prin performanta - ne mandrim cu calificarea la Europene! Episoadele Geniali ne-au lasat doar un gust amar: ni se prezenta viata lui Arsinel ca model de succes!

Paltinis

Noica ne recomanda sa lasam in urma macar o carte pe zi. Intr-o societate in care sa cititul e folosit doar pentru a studia cursul RON-EURO e destul de greu sa urmam sfatul maestrului. Si totusi, nu-i e nimanui dor de momentele in care statea visator cateva momente, dupa ce a terminat de citit o carte buna, si si-a zis, poate cu un oftat, ce bine ar fi daca...?

Limba noastra-i o... c'mon! (partea I)

...a vorbi si a scrie bine romaneste e indatorirea fiecarui roman, intai a muncitorului, apoi a taranului... (fragment dintr-o cuvantare a intaiului carmaci al tarii, intru cei drepti adormitul, Nicu I de Ceausescu-Scornicerinigen)

In folcorul romanesc circula o poveste cu zane care spune cam asa: suntem una dintre cele mai cu mot popoare din Evropa, destepti de nu incape - pana intr-acolo incat am ajuns sa studiem pe la cele scoli inalte de la Sorbona (de langa Milano), Harvard (Australia) si Oxford (in New Yorkshire - chiar pe principala spre Washington). Ca urmare exportam creiere numa te miri pe unde (cica pe ograda lu' Microsoft misuna romanii mai ceva ca-n Gara de Nord) si daca vreodata o sa se intample sa se gaseasca vreun leac pentru cancer, SIDA sau baremi pentru gripa - atunci musai vreun roman va fi avand si el ceva de-a face acolo!

Tristul adevar e ca suntem pur si simplu un popor de semianalfabeti. Exista un sondaj destul de bine pus la punct - care dovedeste clar (nu in urma unor chestionare seci ci buchisind timp de patru ani la rand scriptele a peste 60 de scoli din tara) ca un procent ce depaseste cu putin 50% (adica da cu virgula, deci cam 50,4 copii din o suta) nu stiu sa citeasca sau citesc atat de prost incat prefera (vorba americanului) to wait for the movie.

OK - stiu, stiu ce-o sa spuneti - ca aceste procente reprezinta de fapt populatia de la tara sau minoritatea tiganilor de etnie roma... ca si aia or trebuit sa faca sondaje fix in Covasna... ca decat sa-si strice ochii cu cartile mai bine isi strica plamanii cu tigarile... ca si profesorii astia ia numa spaga si nici ei nu stie mai mult... si alte de soiu asta! Ma rog - am spus mai sus (vedeti, e ingrosat) ca amintitul sonaj e destul de bine pus la punct - dar nu e nevoie de nici un fel de instrumente de acest soi - e destul sa intram in primul magazin. Am descoperit recent ca sunt reduceri de 25% la tricoturi si ca pot achizitiona la pret de nimic paine niagra!

Alexandru Macedonski

Faptul ca avem o limba atat de expresiva, adaptabila si vie (de a carei sensualitate ma declar iremediabil sedus) - e un groaznic impediment pentru unii! Nu se cunoaste proprietatea cuvintelor, greselile gramaticale sunt incetatenite si daca n-ar fi subtitrate filmele de la TV nimeni nu ar sti sa citeasca traducerea soanovabici-ului (faimosul TICALOSULE)! Am invatat cateva versuri printr-a sasea despre Limba noastr-i o comoara/In adancuri infundata/Un sirag de piatra rara/Pe mosie revarsata si acum, mai mult decat oricand, am impresia ca limba romana e infundata... da adanc!

Pe la o mie opt sute si ceva Eminescu scria "parea ca printre nouri s-antredeschis o poarta/prin care trece mandra regina noptii, moarta" - in timp ce noi, astazi, spunem atat de plastic si banal "Ia te uita, e luna plina!". Si daca se scandalizeaza cineva si ma intreaba "ca cum am putea toti sa ne asemanam cu marele geniu Eminescu?" am sa-i raspund "Atunci de ce aprobi fericit cand auzi "Romanul s-a nascut poet"?

Aberatia de advertising

Handbag




Nu e nimic mai induiosator decat o reclama. Nu ma refer la imaginea alaturata - ma refer la reclame-reclame! La publicitate - ca e televizata, radiofonata, printata... ma induioseaza. Ma transform instantaneu in copilas - imi vine sa ma arunc la pamant si sa nu ma misc pana ce nu capat pulverizatorul de aburi ce scoate chiar si cele mai ascunse pete din mochete, canapele si perdele! (Sansa mea e ca reclamele au darul de a se succeda intr-un ritm atat de alert incat, nestatornic cum ma stiti, abia apuc sa declar vesnica adoratie unui brand - ca inima mi-e furata de altul).

De fapt - daca e sa fiu sincer nu atat produsele ma fura cat atmosfera! Sunt cucerit de serenitatea vietii din reclame. Toate familiile lucreaza cam 7,5 secunde pe saptamana intr-un birou nou-nout - dupa care se urca intr-o masina cat un transatlantic (in care cele mai simple dotari sunt o partie de ski si cascada Niagara) si se intorc intr-o casa stralucitoare (sau proaspat curatita in vreo doua batai din palme si o fluieratura) unde ii asteapta doi-trei copii frumosi si destepti. Masa e gata aranjata, iar dinspre frigider si aragaz se aud zgomote: rumene, proaspete si nerabdatoare, bucatele isi fac auzita prezenta. Iar dupa masa farfuriile isi iau picioarele la spinare si top! sub dus, se spala si se curata dupa care se ordoneaza, ascultatoare, la locul stabilit.

Distractia de fapt abia acum incepe: vremea e tanara si asa e si femeia de afaceri! Gata sa ia viata (de noapte) in piept sare sprintena in prima rochie ceva mai lejera ce sa intampla sa atarne prin preajma - isi arunca in gluma un strop de rimel - si e pregatita! Pretendentu, mai frumos ca un june-prim, o astepata cu un buchet de saratele si o sticla de apa minerala - IT'S PARTY TIIIIIME!!!!!!!!!




Orice reclama are nitel parfum de fruct oprit, de marul acela pe care ti-l doresti - chiar daca nu ai nevoie de el! Probabil prima reclama (si cea mai de succes) a fost performata de Diavol insusi! Cata abilitate, ce vorbe mestesugite, cat rafinament... a semanat indoiala - care a dat nastere nevoii si... iata-l pe Adam cumparand un produs care avea sa-i aduca moartea! Cred ca visul oricarui copywriter e sa-i ajunga Necuratului baremi pan la varfu cozii! E ca si cum i-ai vinde unui condamnat la moarte streang si sapun! Ce mai promotie!

Visez sa ajung ziua cand filmele nu vor mai fi intrerupte cu reclame la guma de mestecat si dero, dupa care sa fiu avertizat ca alcoolul dauneaza grav sanatatii! De ce dupa o reclama la Ol' Jack suntem avertizati ca tutunul poate ucide? Cine e mastermind-ul din spatele ambiguitatii din publicitate? Si, mai ales, de ce nu se face o reclama cara sa tina cat o telenovela si care sa fie intrerupta cu episoade din Seinfeld?