L.O.V.E.

Din motive obiective, ce tin de expresivitatea afro-americana, post-ul de azi va contine o serie de paragrafe in limba engleza. NOTA BENE: in citirea lor se va utiliza accentul de Bronx, colt cu Colentina, Sector 5, Niuiorchesti.

Today I jist feel like I wanna talk `bout love. I mean real, capital letter, big fat el-ou-vi-i! Tha's LUV! Ya baby! You see, thaing is - ain't no otha man who can talk `bout luv, like Nat here. Boy, can he talk `bout it! He talks about it like he was there, he tell it like he REALLY means it, what I'm tryina` say is my boy Nat King Cole keeps it sparklin` - you can look at your man and say I luv you when you hear the music, you can look a'cha shorty and go I luv ya baby! You jis listen to that stuff and tell me if that ain't music! If that ain't means you feelin` it! Dawd, if you love, 'fyou eva been in luv - than whenever you hear this song you can't do nofin` but look at yo lady an' say baby girl youise the most beautiful girl out there an' I luv like I can't even tell ya, so I'mma let the King say it better fo' me! Now let's dance!

Printr-o serie de imprejurari ce nu tin neaparat de mine ultimele doua zile am fost singur. Singur in apartament vreau sa spun, singur, singur, singur. (Nici o grija, azi se intoarce). Ei bine - vreau sa spun ca nu e alta priveliste mai trista decat cea a unui tanar casatorit, cu certe inclinatii inspre contemplativitate (adica un polittcaly correct way pentru a denumi demna lene) care a ramas temporar singur. Am slabit vreo sase kilograme (OK, asta nu e tocmai inspre dezavantajul meu), nu m-am mai spalat de vreo luna, barba imi ajunge la genunchi si port aceeasi caciula din decembrie.

Ma rog, ce vreau e sa spun de fapt e ca imi iubesc sotia! Si ca abia astept sa vina acasa, na! (Si ca postul de azi suna a pagina de jurnal - v-am spus eu ca sunt o imagine trista).

Si iata-ne: un pic facut in urma cu 4 luni, de ziua ei. Ce pot sa zic - I am really blessed. Peace out!

Ba cu oralu, ba ca laureatu!

Subiecte, profesori, copiute, Eminescu, cinciuletzu, pile, emotii, formule si formulari, parinti, interventii, bajbaieli, complicatura, asteptare, Rebreanu, "tin pumnii", alfabetic, liste, Dacia Literara, "pe vremea mea", intrebari ajutatoare, afurisita de literatura!, coridoare, liste... bacalaureat, bacalaureat, BACALAUREAT!!!


Ba-ca-la-u-re-at! Te dor corzile vocale si numa sa pronunti toata enumerarea asta de vocale, care se termina cu o diploma sau (dupa cum devine cazu) o sinucidere! Parca mai prietenos e bacu, mai dragut. Are o sonoritate aparte, are un je ne sais quois care te farmeca. Azi am oralu la romana. Si ai invatat? Apoi, noa, is unele subiecte care nu le stiu, da la bac... te mai descurci! Altfel stau treburile cu BACALAUREATUL! Strigoiul ala cu nume respingator (ptiu! uitata fie-i pomenirea!) parca te intimideaza, te tintuieste cu privirea aia de gheata si gata! te-ai ars, esti terminat, nu mai poti lega o fraza, nu mai stii nici ce ai uitat, contempli tremurand varianta la toamna... ce mai, e groaznic!

As fi curios cum e (ba)Bacu astazi. A mai imbatranit nitel de cand am i-am trecut eu pragul, dar cand eram eu licean era un nene serios, cu carare pe mijloc, mustata si ochelari. Se imbraca tot timpul in costum, un costum nitel cam vechi dar impecabil calcat, camasa alba si o cravata maro, cu dungi si nod mare. Cred ca acum a incaruntit pe la tample si am auzit ca a inceput sa-l cam doara incheieturile de la reumatism. Eu unu l-am cam tratat superficial, dar deep down i-am purtat respect si admiratie - fara sa-mi fie teama de el.

Azi nu mai stiu nimic de el. E doar o perioada de care imi amintesc cu placere, un start al vreunei discutii, nostalgia ultimelor momente petrecute alaturi de colegii din liceu...

De dimineata am vazut o serie de liceeni trasi la chimesa si pantalon cu dunga- si se vedea dupa tenisii noi si buzunarele burdusite ca se indreapta spre liceu. Prima proba, prima intalnire cu examinatorii, primul hop. Te duci semi-increzator in fata profesorului, tragi biletu, te asezi, iti tragi nitel sufletul, arunci o ocheada... and hope for the best! Ce mai pot zice? Din partea mea - numa urari de succes din plin, de profesori cat mai indulgenti si mai tari de auz, de fitzuici adecvate si suflaturi competente!