Saturday, June 20, 2009

Ganduri... dinainte si de dupa (nastere) - 1

Iata - a venit luna ianuarie, a trecut si X-man (sau X-mas? sau Craciun?), a trecut si Revelul (ca sa raspund intrebarii subantelese: da, ma simt cu adevarat mai intelept) si preocuparea mea constanta din ultimele luni e bebelusul ala neastamparat si scumpicel.

Si-acum incepe: pregatiri fizice (partea usoara) si sufletesti (aci mai e de lucrat).


Poate cineva sa-si imagineze ce greu e sa gasesti un nume pentru bebe? Uff, cate ore petrecute in fata calculatorului cu amicu gugal setat pe nume de bebelusi... numa modemul meu stie. Oare ce s-ar potrivi mai bine? Sa aiba rezonanta istorica sau moderna? Sa fie strain sau neaos? Sa aiba semnificatii ascunse sau sa fie sugestiv si mura-n gura? (Imi si imaginam un nume din asta la moda - Miron Mario sau Louis sau ... sau). Plus ca trebuie sa tii cont de parerea moasei comunale, a socrilor si a parintilor, a administratorului de bloc si a Asociatiei Mamicilor ce s-au Hotarat sa Puna Nume Ciudate si Exotice Bebelusilor iar Micutii n-au Decat sa Traiasca Tot Restul Vietii cu Numele Ales (sau pe scurt - AMHPNCEBMDTTRVNA filiala locala, desigur).

In final au ramas in competitie Elephterie si Trismegistus - dar daca Liana a optat pentru Eliad Rares - am fost si eu de acord.

Probleme administrative: eternele intrebari fundamentale! Oara daca burtica e in crestere e din cauza bebelui? Burtica mamei - stiu, a fost din cauza lui. Dar a mea? Oare bebele ma cunoaste cand ii vorbesc? De aia da din piciorute? Oare atunci cand ii cant ii place si danseaza sau se zbate si vrea sa incetez?

La tati in brate e cel mai bine

Oare ce va fi cand va fi mare? Doctor mi-ar placea - il si vad cu stetoscopul infasurat pe mana victim... asta! pacientului si ascultandu-i tensiunea, in timp ce, expert, cu cealalta mana ii asculta suflul sistolic si toate celelate pe care le aude un doctor atunci cand isi pune chestia aia ciudata pe urechi iar tu trebuie sa rasufli si sa suporti ventuza aia rece pe spate in timp ce afli ca nu ai nimic. Si avocat mi-ar placea - procese, litigii, intelegeri amiabile, cazuri complicate rezolvate profesionist... da da - i s-ar potrivi avocat.


Ma gandesc si la varianta inginer. In constructii sau in industrie. Privind atent planuri si desene, folosind artistic AutoCad-ul... Mi-ar placea inginer - e nevoie de o gandire structurata (o are - stie precis cand i-e foame) , viziune de ansamblu (din plin - plange doar cand e tata obosit) si idei indraznete (ohoo - pai de cate idei de trezire in timpul noptii nu am avut parte?).


Truism - nu e usor sa fii bebe! Sa-ti dresezi parintii sa inteleaga ce vrei. Sa-i faci sa priceapa ca nu, nu ti-e mai foame - de aia inchizi gurita! Sa-ti dea pace cu imbracatul - de ce trebuie sa dureze o vesnicie neindemanaticilor? Sa te lase sa dai din picioruse cat vrei la baita (ce daca stropesc - e cadita mea!). Sa inceteze cu acoperitul - mi-e cald! Sa te ia in brate - m-am saturat de stat in pat! Incercati voi sa stati tot in aceeasi pozitie toata ziua! Oh... e greu sa fii bebe!




Thursday, April 16, 2009

O poveste despre mondeni

Sunt o persoana care nu a izbutit sa urmareasca nici un episod din Mondenii. O data ca imi pare un serial atat de fad incat nu reusesc nici sa zambesc, iar in al doilea rand (de fapt marea problema) nu recunosc nicuna din personajale parodiate. (Ma rog, ar fi unul, un tip ce parca-i unchi-mio Lie Ponor a lu Cristau - seamana leit, jur! - da sincer ii imita destul de prost accentul ardelenesc... Si la urma urmei, de cand o ajuns si unchiu Lia vedeta!?!).

Orisicat, fenomenul merita studiat. In primul rand din punct de vedere semantic. Oare cum se zice corect: VIP monden, vedeta mondena sau star monden? Sau monden e de fapt un soi de epitet? O politicoasa&pretioasa formula de adresare, ceva in genul Sir? Se poate spune doar monden si atat? Se trece pe cartea de vizita, sau se poate transforma in aidideiahu (ceva de genu mondenu_liniuta_jos_12486@yahoo.net)?

De la dimensiunea semantica trecem la sfera concretului. Analizam mai in profunzime personajul. Inevitabil, prima intrebare care imi vine in minte e: cine poate sa devina monden? (Drept e ca, daca si Gigi the Free a ajuns sa fie monden criteriul de acceptare e destul de larg). Raspunsul - depindeee... Pai is: oamenii de fotbal, oamenii politici, oamenii de afaceri, artistii de manele folcorice si... nici nu mai stiu sa fie altii. (Fac o paranteza; ati observat treaba asta curioasa: numa aia ce apartin de mediul afacerilor, de politic etc sunt haruiti a fi oameni, restul sunt categorii sociale?).

Ce te face sa calci a monden? NOTHING! Pai mondenul nu umbla, el se afla la bordul beiamveului sau A6 cu numar de inmatriculare AR-19-BMW! Si cum ar putea sa isi strice el tocul minunatiei de pantof Prada, sau sa isi murdareasca mansetele camasii Gucci&Gabannna? Singurul loc unde mondenul calca cu siguranta e pe covorul rosu, in lumina blitz-urilor.

Ei da, oftez si ma gandesc... Romania a pasit in era mondenitatii. Nu poti fi destul de vedeta daca nu ai aparut macar o data in postura jenanta pe paginile unei reviste la randul ei mondene. Certitudinea unui statut de star ti-l dau accesorrile potrivite cu siretul incaltamintei si prezenta intr-un club in care numai ca sa miros meniul mi-as cosuma chenzina pe o saptamana.

Nu vreau sa trag nici o concluzie. Privesc doar spre prostimea nemernica ce urmareste cu gura cascata la stiri povesti despre noua perie (cu cristale Sfarofschi) de curatat peria de WC (achizitia-traznet a lu Bote, ultimu racnet al modei, direct de la Milano) si recunosc... uneori mi-ar placea sa fiu monden... Dar imi trece repede!

Wednesday, March 4, 2009

Tipologia "Dujmanului" in manelele populare romanesti

Inspirat de recentele calatorii cu autobuzul in compania unor soferi ce detin o discografie ce rivalizeaza si cu fonoteca de aur a Radiodifuziunii, m-am decis sa creionez caracteristicile dujmanului, personajul negativ prezent in atatea lucrari ale clasicilor Salam, Minune, Vijelie & asociatii.

Dujmanul este personajul negativ al culturii actuale! Rau, urat, prost, nemernic, marginalizat... eu zic NEDREPTATIT! O axioma in literatura spune ca personajele negative sunt mai credibile deoarece sunt mai usor de schitat - au o singura trasatura dominanta&definitorie. Sa vedem...

Dujmanii sunt usor de recunoscut deoarece apar invariabil in jurul Oamenilor de valoare. (De remarcat cavalerismul versurilor, dujmanii avand si ei o valoare, poate infima, dar certa; interpretul recunoaste ca n-au valoarea mea sugerand, elegant, ca o anumita doza de valoare exista). Numarul dujmanilor creste proportional cu valoarea - devine deci evident: cu cat mai mare valoarea cu atat mai multi dujmanii!

Dujmanii cauta doar sa distruga bunurile si fericirea titularului bunurilor respective (sus-numitul Om de valoare). Ei sunt caracterizati in primul rand prin invidie (vezi versul dujmanii-mi poarta pica), neposedand banii, femeile, masinile si talentele necesare pentru a se etala - incearca sa bruieze prin orice mijloace (chiar si imorale!) serenitatea Omului de valoare.

O alta caracteristica a dujmanilor este nenorocul. Spre deosebire de Omul de valoare, dujmanul este privat si de cel mai elementar gram de sansa. Indiferent ce plan (malefic desigur) ar incropi, oricat de ingenios, ursita nerecunoscatoare i-l spulbera fara mila! Perseverenti, dujmanii nu vor ceda - dar incercarile lor sunt invariabil sortite esecului!

Cea de-a treia trasatura dominanta a unui dujman este ubicuitatea. Sunt peste tot! Acasa, pe strada, la servici, in club, sub masa, in gaura de sarpe, in baie, in teracota, in tramvai, pe pista de aterizare, pe Luna si pe Andromeda oriincotro te uiti sunt doar dujmani. Datoria Omului de valoare esta sa fie mereu la panda si mai ales sa aiba discernamant, deoarece dujmanii sunt si ipocriti. El arata ca un frate/Da te musca pe la spate e o dovada clara de canibalism sentimental, pentru ca nici un dujman care se respecta nu iroseste vreo ocazie de a-si da pe fata arama si a-si arata duplicitatea.

Sfarsitul dujmanilor e insa decesul... Mor dujmanii meeeeeeeei nu e doar o rima - e un adevar! In ciuda tuturor avertizarilor primite din partea Omului de valoare, in ciuda tuturor tentativelor ratate, in ciuda tutror cazurilor severe de oftica... in ciuda a tot ceea ce e drept si frumos pe lumea asta - dujmanii mor... Si nu e nimic mai trist decat decat moartea unui om, oricat de mult si-ar fi meritat soarta... Dujmanii mor ca ne descurcam mai bine; Sar cu banii/Mor dujmanii... si exemplele ar putea continua. Mor pentru ca asa e viata, justa, iar finalul unui dujman nu poate fi decat moarte, spre deosebire de Omul de valoare a carui existenta va dainui cel putin pana la momentul in care isi va vedea si ultimul dujman decedat.


Nu cred ca poate fi o existenta mai putin de invidiat decat cea de dujman. Supusi atator umilinte si pierderi, ducandu-si cu greu traiul de pe o zi pe alta (din lipsa banilor - se subintelege), necajiti si invinsi, ei traiesc mereu in umbra Omului de valoare. Daca am o dorinta pe final e aceasta: as dori ca macar o data, o singura data, sa existe un dujman care sa castige o baremi o singura batalie, si chiar, de ce nu, in final - chiar razboiul.



Friday, February 20, 2009

Tzigani, italieni si OZN-uri

Candva, demuuult, stiam sa zbor. Dovada n-am... insa mi-aduc aminte.

Sa moara tiganii rrrrrromi din Italia si de pretutindeni! Asta e mesajul care ne vine de la fratii nostri de ginte. Conationali batuti, italience violate, cocioabe rascolite de politisti zelosi... man ce se-ntampla cu lumea asta? Ne cocoseaza criza mai rau ca valurile vizigote din protoistorie - da avem timp sa ne ocupam mintea cu apartheid, discriminare si castrari chimice!

Mi-a placut reactia autoritatilor romane in urma tsunami-ului de declaratii belicoase ale broscarilor* - in loc s-o intoarca pe diplomaticeste ei au dat-o pe neaosa bapamasii: ce, adica la ei in cizma aia inundata a lor nu iezista infractionalitati si violatori si cremenali? Pai ce, nu s-a nascut Mafia in Italia? Ca cum adica - ia sa taca ei din gura si sa-si vada fiecare de ograda lui!

Acuma, ce sa zic - poate ca nici mie nu mi-ar placea sa vad pe marginea santului (ca nu pot sa-i zic autostrada) o mandrete de tabara cu iz puternic de manele si o droaie de puradei gata sa iti curete parbrizu si sa-ti stearga jentile si apoi sa te curete de portofel si s-o stearga frumusel.

Totusi de la indignare si pana la violenta stradala impotriva romanilor linistiti (ca tot aia o incaseaza, n-au italienii curaj sa se lege de tigani**) e un drum destul de lung! Asta inseamna ca le-o fi ajuns si lor cutitu la osso sau ca s-or saturat de evolutia slaba a lui Mutu!

Chestia cea mai tare pe care am auzit-o e ca s-au saturat sa vina romanii sa le fure joburile! CARE JOBURI!?! Alea de manager-betonist, donna de serivici, assistant-reparator de calorifere si fier vechi purchaser? Sa fim seriosi - 99% din romanii care lucreaza in Italia (si in diaspora in general) au joburile cele mai putin dorite si lucreaza pe bani mai putini! Trist... dar adevarat.

Aproape ca imi vine sa cred in zvonurile fataliste ca totul ar fi o campanie de denigrare a romanilor in general - si ca exista o conspiratie internationala ce urmareste distrugerea Romaniei (economiceste vorbind) cu scopul de a-i fura bogatiile: Insula Serpilor, Delta Dunarii si Naiul lui Zamfir! (In spatele tuturor masinatiunlor stau desigur urmasii lu Attila!)

Si la final nu pot sa nu ma intreb: problema e cu tiganii, cu romanii, cu italienii sau totul e o chestiune mediatica? Oare relatiile bilaterale romano-italiene pot fi stricate de-un violator razlet si de-o mana de corturari? Oare demnii inventatori ai celebrelor spaghetti nu pot sa treaca cu vederea un grup de pustani ciorditori? Oare ctitorii turnului din Pizza nu pot sa dureze poduri trainice intre Romani si Italieni? Oare oamenii care au creat Ferrari, Maseratti si Lamborghini (celebrele echipe din Serie A) nu pot fi un motor ce sa energizeze spre multe si inalte idealuri?

*Sa fie clar: categorisirea italienilor drept broscari nu e rasism! E... foodism
**Dupa cum nu au curaj nici Carabinieri si nici brava AITILOP Romana!

Friday, January 9, 2009

Guvernul Boc si premierul Basescu

In orice stat democratic normal  astfel de lege nu ar fi fost nici macar initializata. Aici nu mai vorbim doar de incalcarea unor drepturi fundamentale, constitutionale si alte bla-bla-uri ce dau bine in campanii, pur si simplu nu ar fi trebuit sa existe o asemena monstruozitate de initiativa legislativa*! Doar o minte plictisita si in cu certe carente de calciu/fosor&magneziu o fi putut veni cu asa ceva (si nu stiu de ce, da` parca nu l-as exclude nici pe Vadim si nici pe Boc din lista preaalesilor).
Dar... mai sunt si vesti bune in Romanica. Si vestile bune vin astazi de la un sondaj care ne demonstreaza (daca mai era nevoie) cat de nostalgici suntem ca popor: 73% dintre romani ar fi de acord cu un regim prezidential. Pai sigur - sa zboare parlamentarii ca si asa numa dorm acolo citind ziarele cu stiri despre ei, iar Presedintele tarii sa fie in acelasi timp Prim-ministru! Si Boc? veti intreba. E simplu - Boc are deja cusca acolo, in Palatul Victoriei, asa ca de ce sa mai schimbam oranduirea: pai nu suna frumos - Guvernul Boc al Premieului Basescu?
* Propun, cat se poate de serios, sa facem un ping-pong cu un mail de vreo 10 mega, si sa ni-l trimitem de la unu la altu din 5 in 5 minute. Sa vedem cat ii tin pe astia serverele sa stocheze informatia, na!