De-a lungul istoriei scrise, au fost numeroase popoare ce s-au ridicat, au avut momente de glorie, au decazut - si apoi au disparut. Un exemplu celebru ar fi egiptenii, a caror actuala natiune are foarte putin (sau deloc) a face cu egiptenii din perioada faraonica - ei fiind in fapt arabi*. Dar nu despre egipteni vreau eu sa pomenesc aici, ci despre cei mai viteji si mai drepti dintre traci.
Putina lingvistica
In vremea in care grecii, indienii si sumerienii ramasesera in cursa pentru obtinerea premiului Cine va lasa posterioritatii cea mai epopee desteapta, geto-dacii se straduiau sa-si predea reteta de bere, prin viu grai, din tata-n fiica. Mari mesteri in a intinde curse, dacii nu se prea pricepeau la scris, si de altfel la ce le-ar fi folosit - toate filmele lor erau dublate! Drept pentru care, desi e lesne de argumentat existenta unei limbi a geto-dacilor (cum altfel ar fi putut sa se descurce atunci cand plateau rata la banca?) se pare ca stramosii nostri nu au stiut a buchisi, nici nu au avut un sistem alfabetic propriu.
Astfel, pe cand Guttenberg isi lauda degeaba marfa pe ulitele Sarmizegetusei, dacii isi tineau documentele in fiseturi formate din picturi murale, vaze/vase/scrumiere, monumente funerare si bijuterii. Acesta e de fapt motivul numarul unu pentru care nu avem o cronica propriu-zisa a populatiilor de origina tracica: nu e la mijloc mana niciunui grup de interese si nici a vreunui mistificator - pur si simplu varianta geto-daca a lui Grigore nu putea adnota istoria decat dupa Ureche.
Se pune intrebarea asadar: a existat sau nu o limba scrisa a stramosilor nostri? Exista suficienta lipsa de dovezi scrise, incat sa putem afirma linistiti: dacii nu au lasat nici macar un o farama de document fosilizat care sa certifice vreun grad de alfabetizare. Fara a concluziona din aceasta ca dacii erau o mana de grei de cap, nici la prea multe inclinatii spre fertila meditatie filosofica nu te puteai astepta de la niciun tarabostes.
Inelul de la Ezrovo
Abia cu vreun secol inainte de nasterea Mantuitorului au inceput si dacii sa noteze cate ceva in graba pe servetele ramase de la o cina greceasca. E ceva ciudat in legatura cu grecii astia: aveau o inclinatie bolnava spre civilizatie, frumos, arta, filsofie si teatru (care mergeau mana-n mana cu un extraordinar nas pentru afaceri) - oriincotro ajungeau isi raspandeau pardalnicul de alfabet printre barbari, iar de la asta pana la cucerirea lumii mai era un pas! Incet-incet, alfabetul grecesc a inceput asadar sa fie invatat si de functionarii geto-daci.
Dupa intense scotociri arheologice, au iesit la iveala o serie de dovezi despre faptul ca de-a lungul intinsului regat a lui Burebista se cunostea alfabetul grecesc, ba chiar era utilizat in treburi adiministrative. Una dintre cele mai cunoscute inscriptii in limba tracilor este inelul de la Ezrovo (text ramas nedescifrat pana astazi), scris cu ajutorul alfabetului grecesc. Mai greu de deprins decat mestesugul razboiului si cu mult mai dureros decat o sageata romana - scrisul incepea sa se infiripe printre barbarii nosti stramosi - si iata zorii istoriei pentru fii Dochiei!
In incheiere se merita sa pomenesc o serie de cuvinte memorabile: panza, mazare, branza, ranza...
*Sunt, desigur, mai multe de spus, dar in fondul genetic al egiptenilor actuali, cam bate o inima de arab.
