Unde se duc romanii cand se duc?

Am avut concediu! Si normal, pentru ca nu era sa nu nu am concediu, ceea ce ar fi fost impotriva firii si a ratiunii! Deci m-am dus la mare! Si pentru ca istoria se repeta cam la 20 de ani - exact aceeasi muzica se auzea in Eforie ca in 1991 (sau o fi fost '92 ?!?) - Braziliero! Atat doar ca acum nu se mai numea Lambada, ci ii spunea Au sei ti che ce re che ce re ce!

O spun cu mandrie: litoralul nostru e fara pereche! (Afara doar de cel bulgaresc. Sau grecesc. Sau spaniolesc. Sau croat...). E frumos din cale-afara, si nu inteleg exact unde e acel farmec aparte ce il da combinatia aceasta spectaculoasa de nisip, briza, valuri, imaginatie exaltata si spirit de aventura... Dar chiar daca nu inteleg, dupa aproape o luna de la revenire simt un fior nostalgic, si e aproape suficient sa inchid ochii si gata! inspir aerul taios, incarcat de arome sarate si imi pare ca trebuie sa ma feresc din calea unui talaz indraznet.

E fara pereche cu-adevarat litoralul nostru! Acea linie calma de nisip si stanci, acel freamat al valurilor (uneori asurzitor, alteori in surdina - dar de fiecare data navalnic), acel soare ce domneste pasiv si neindurator, acei pescarusi ce isi striga veselia unul altuia, scoicile ce te intampina cu secretele lor (dar barfitoare nevoie mare - abia asteapta sa susoteasca!), marile ambarcatiuni din zare, cerul ce se inneaca in departare... Oh! ce mare de cuvinte si tot nu ajung sa descriu cum se cuvine tot ce ar fi de spus despre (sic!) mare!

Desi nu tocmai ingrijit cum merita, se incapatineaza litoralul nostru sa fie nespus de frumos, incantor chiar! Putintel clasic, pe alocuri cochet - e extraordinar de primitor. Aveam impresia ca marea isi deschide cumva bratele vechi prieten! si in timp ce gustam din plin sensatiile de calm salbatec, ma cuprindea si o neliniste, un soi de dor de duca, un nedefinit (dar pregnant) gust aventuros, cu vagi arome de Toate panzele sus!

Daca e sa fiu complet sincer - e destul de amuzanta si expresia litoralul nostru. (Ca sa nu mai spun ca e definit mai degraba de stereotipii de genul alge, mizerie, scump si aaa, acolo unde nu exista olinclusiv?). Litoralul nostru - adica acel strop de mare latina intr-un desert slav (balcanic?) de statiuni cu aroma de crastaveti si cheap perfume of igonrant people. Pentru mine - litoralul nostru e ce ramane dupa ce periezi snobismul, porubmul fiert si balariile insistente.

Mi-amintesc intrebarile cunoscutilor Si cum a fost? Ati prins vreme buna?Cazarea? Ati stat la plaja? Ati facut baie in mare? Care e de fapt scopul drumului (luuung pentru noi ce din vest) pana la malul marii?
Pentru unii e mai mult decat evident: DIXTRACTIA!!! Pai cum, paranghelie ca la mare, nu e nici la... munte? Mic, bere, Nicolae Guetta ala sau cum il cheama pe manelistu ala frantzuz da la platane - noa, vezi, acolo show, la mare!

Pot spune ca aproape nimeni nu stie sa se bucure de marea noastra - exceptand copii, bine-nteles!

Galant cum sunt, imi conced (cu mandrie!) calitatea de a fi unul din specimenele rare ce stie sa se bucure de intelepciunea litoralului fara a se contamina de pacatul consumerismului&entertainingului eftin!

O concluzie? Ma-ntreb doar unde, in ce galaxie, pe ce nestiute tarmuri se mai gaseste un litoral ca malul romanesc al Marii Negre?  Cred ca niciunde... Si e clar - e fara pereche litoralul nostru